Sonet I

Afar�-i toamn�, frunz�-mpr�tiat�,
Iar v�ntul zv�rle-n geamuri grele picuri;
�i tu cite�ti scrisori din roase plicuri
�i �ntr-un ceas g�nde�ti la via�a toat�.

Pierz�ndu-�i timpul t�u cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n u�a ta s� bat�;
Dar �i mai bine-i, c�nd afar�-i zloat�
S� stai vis�nd la foc, de somn s� picuri.

�i eu astfel m� uit din je� pe g�nduri,
Visez la basmul vechi al z�nei Dochii;
�n juru-mi cea�a cre�te r�nduri-r�nduri;

Deodat-aud fo�nirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de sc�nduri ...
Iar m�ni sub�iri �i reci mi-acop�r ochii.

Mihail Eminescu